♦ În avionul Bruxelles – Bucureşti, aveam locul lîngă o doamnă de etnie romă, după cum arătau fustele şi basmaua. Părea încurcată şi pierdută în peisaj. După ce s-au urcat toţi, am rugat-o politicos (a făcut nişte ochi mari cînd i-am spus „doamnă“) să se mute pe locul liber de la fereastră, ca să nu stăm înghesuiţi. Mi-a replicat foarte serios: „Domnu’, nu se poate, pe mine m-au adus aici cu poliţia, aici mi-au zis să stau, aici stau“. Am învăţat-o cum se leagă centura şi alte nimicuri utile, am învăţat cum e cu căminele-puşcărie din Belgia. M-a întrebat ce căutam la Bruxelles – am prezentat la o audiere publică în Parlamentul European raportul nostru despre eficienţa monitorizării pe justiţie şi am transmis mesajul că monitorizarea trebuie să continue, dar cum nu era locul pentru aşa explicaţii, am zis doar că eram cu treburi. Dar dumneavoastră? „Păi, nu am apucat să fac nimic, o juma de oră am vizitat şi ne-au ridicat, cică cerşeam.“ Fusese deci ridicată cum ajunsese, ţinută zece zile într-un centru de tranzit – „toate rasele era acolo, să vedeţi cîţi negri“ –, apoi pusă în avion cu un bilet de expulzare. Se pare că va merge în Italia, poliţiştii din Belgia sînt prea scîrboşi. M-a întrebat dacă poate merge la Mediaş cu biletul de expulzare, dar acolo nu scria decît preţul avionului, 560 de euro – „Aoleo, atîta scrie? Mai bine mi-i dădea mie şi veneam cu autobuzu’“. M-am simţit prost cînd am fost serviţi şi eu am cerut vin, ea – o bere, dar stewardesa i-a replicat că pe ea nu o poate servi cu alcool, aşa e ordinul. Am băut vinul cu noduri. Ca o ironie a sorţii, în acelaşi avion era şi generalul Tutilescu, omul care se ocupă de integrarea în Schengen. Voiam să o îndrum pe Gara de Nord, dar la ieşirea din avion o aşteptau doi gabori care au început să zbiere la ea, părea un fel de ritual de primire.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, B
