Mîinile i-ar putea fi mînjite de sîngele vreunui tînăr soldat sau de cel al unei familii afgane.
Cel vizat (sau ameninţat) de amiralul american Mike Mullen, confruntat în urmă cu cîteva luni cu dezvăluirile despre războiul din Afganistan, pe platforma Wikileaks, nu este vreun taliban sau vreun jihadist, ci Julian Assange, fondatorul şi şeful acestui portal, devenit o cvasi-instituţie. Personalitate controversată, dispus să dea seamă doar opiniei publice pentru curajul de a scoate la lumină adevărul şi pentru obsesia de a dezvălui toate informaţiile pe care platforma sa le deţine şi la care ajunge, Assange a fost pus sub urmărire deja înainte ca pe Wikileaks să apară cele aproape 400.000 de documente despre războiul din Irak.
Un război uitat, un război inutil, un război idiot, o contabilitate a groazei – titrau numeroase ziare şi reviste politice occidentale, articolele consacrate proaspătului val de informaţii care au pus din nou pe jar Pentagonul.
Temerarul gest al acestei organizaţii, culpabilizate de unii, idolatrizate de alţii ridică, cum era de aşteptat, şi cîteva semne de întrebare: este această absolută transparenţă, acest flux de cutremurătoare rapoarte, relatări militare brute, lipsite de un cadru analitic, un act de înaltă trădare sau materia primă, dovada unui admirabil jurnalism investigativ? Cît de veridice sînt informaţiile, cît de primejdioasă este punerea lor în circulaţie, cui slujeşte dezvăluirea acestui sinistru inventar, cvasi-complet, al ororilor comise între 1 ianuarie 2004 şi 31 decembrie 2009?
DE ACELASI AUTOR Despre atentate și atentatori Din fundul grădinii la capătul lumii Penița și laptopul Cioran - şocant şi enigmatic Cei care s-au împotrivit acestui război „preventiv“ şi „asimetric“, invazie pentru unii, intervenţie pentru alţii, generator de nenumărate „pagube colaterale“ – un război care totuşi i-a scăpat
