La 11 noiembrie 1990, la sediul Grupului de Dialog Social, câteva asociaţii ale ofiţerilor au organizat o conferinţă de presă în care au criticat Ministerul Apărării Naţionale (MApN).
Nemulţumiţii solicitau investigarea avansărilor şi a abuzurilor din armată, întreruperea cenzurii în presa militară, înlăturarea corupţiei. Lt.-col. S. Popescu a propus chiar alegerea democratică a Consiliului Militar Superior.
În cor, “rebelii” mai cereau şi neintervenţia armatei împotriva eventualelor demonstraţii ale populaţiei. Subiectul era de altfel delicat, câtă vreme în iunie 1990, în timpul evenimentelor din Piaţa Universităţii, CADA fusese acuzată că, prin atitudinea de solidarizare cu manifestanţii, pregătise o “lovitură de stat”. Clarificări a încercat să aducă acelaşi lt.-col. S. Popescu. “CADA nu e o organizaţie înregistrată, ci o stare de spirit”, declara ofiţerul. “Noi am vrut să acţionăm din interiorul armatei. Ni s-a spus că am dorit să introducem democraţia în armată. Nu-i adevărat. Apreciem că democraţia e incompatibilă cu organismul militar. Noi vrem altceva: democratizarea armatei. Prin democratizarea armatei înţelegem transformarea organismului pe principii democrate, adică transformarea pe principii democratice a regulamentelor militare, a stilului de conducere, a relaţiilor interumane, a activităţii de selecţionare şi promovare a cadrelor.”
Mai năstruşnice erau însă ideile lui Ştefan Cucu, preşedintele Ligii Veteranilor de Război, neafiliată la MApN, care ar fi numărat, după propriile spuse, 30.000 de membri. El propunea “epurarea aparatului de stat”, anularea pensiilor “ruinătorilor de ţară”, înfiinţarea unor “tribunale ale raţiunii” care să judece vechea nomenclatură, confiscarea averilor foştilor lideri. După o săptămână, CADA a publicat în presa de opoziţie un protest la adresa MApN, în care relua “neîmplinirile” ministerului. Reacţia aut
