Tot mai des în ultima vreme, apar cărţi neimportante, fără valoare, şi chiar incomode pentru autorii înşişi. Pentru a bifa activităţile cerute de granturi CNCSIS, ANCSIS sau din Fonduri Structurale, se „toarnă“ la repezeală o culegere de studii, la o editură nu prea mare, dar cotată în noua grilă complet aberantă de performanţe. Uite aşa maldărul de gunoi al istoriografiei româneşti mai pune cîteva vîrfuri. În această categorie poate fi clasată şi cartea coordonată de Claudiu Neagoe, care tocmai mi-a picat în mînă. Apărută la Editura Universităţii din Bucureşti (2009) sub pomposul titlu Modele culturale şi realităţi cotidiene în societatea românească (secolele XV-XIX), cartea reuneşte un grup de tineri „istorici“ care îşi desfăşoară activitatea în centrele universitare din provincie. M-am bucurat, aşadar, sperînd că prezenţa lor în apropierea unor arhive locale ar putea să dea consistenţă şi particularitate cercetărilor lor. Dar…
Subiectele propuse spre lectură sînt cît se poate de actuale şi unele dintre ele abia intrate în sfera cercetării: spectacol public, gusturi şi obiceiuri culinare, cotidian şi spaţiu public etc. Cîte nu s-ar fi putut spune/găsi prin arhive…
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări De pildă, Claudiu Neagoe se ocupă de ceremoniile, spectacolele de „divertisment“ şi reprezentaţiile muzicale din vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Termenul de „divertisment“ aparţine autorului şi mi se pare impropriu pentru a judeca o realitate socială specifică acelei epoci. Dincolo de generalităţile deja cunoscute graţie cronicarilor, studiul abundă în citări din călătorii străini, utilizaţi pînă la epuizare. Deşi Sorin Iftimi, Radu Păun sau Ovidiu Cristea s-au ocupat cu acribie de aceste tematici, autorul nu prea are habar
