Societatea românească s-a înnămolit în tranziţia neterminată nici până astăzi.
Dintr-un studiu al unui consultant am aflat că, raportat la numărul de locuitori, respectând proporţiile, „Adevărul" are un tiraj dublu faţă de cel al lui „New York Times" în Statele Unite. Nu în aceste cifre se află însă adevărul. Distinsa publicaţie americană este cu respect, admiraţie, dar şi cu ironie denumită „the grey lady" - doamna gri a jurnalismului american. Obiectivitatea, claritatea, nepărtinirea, lipsa de patimă îi dau puterea ce o îndreptăţeşte la acest titlu.
La noi, „jurnalismul de autor", datul cu părerea, documentarea firavă şi furia alinierii politice au creat un peisaj confuz şi pervers. „Ai lor" şi „ai noştri" se luptă steril.
Am cumpărat în 2006 „Adevărul" pentru că îmi doream să dovedesc că şi în această industrie se pot face afaceri transparente şi profitabile. Mai presus aveam însă convingerea că şi în România poate exista o „doamnă gri", un prieten puternic tocmai prin deschiderea către orice opinie, astfel încât fiecare să-şi definească propriul adevăr. Zilele trecute am primit din partea lui Petre Roman un e-mail din care reproduc un paragraf referitor la cartea lui Grigore Cartianu, jurnalistic intitulată „Crimele Revoluţiei": „Cărţile lui Grigore Cartianu despre Revoluţie au un obiectiv. Acesta nu e găsirea firului logic şi reprezentarea neutră a adevărului din faptele şi evenimentele Revoluţiei. «Firul» lui Cartianu este legătura cu proiectul post decembrist al Securităţii. Cartianu se pune la dispoziţia acestui proiect care urmăreşte să repună Securitatea pe un podium onorabil. Anume, în primul rând, să valideze, împotriva nenumăratelor dovezi şi fapte, ideea că Revoluţia n-a fost altceva decât acţiunea KGB-ului şi că românii ar fi fost mult mai bine serviţi de aceeaşi Securitate care a fost unealta temută şi eficientă a dictaturii l
