Un proiect de lege înaintat la Senat propune ca radiodifuzorii să fie obligaţi să difuzeze muzica artiştilor români în 40% din timpul de emisie. Pentru unii directori muzicali, măsura reprezintă o încălcare a libertăţii de alegere, iar pentru unii artişti români pare un alt proiect irealizabil în care nu-şi pun speranţe.

„Creşterea accesului publicului la valorile artistice autohtone" este primul motiv pe care iniţiatorii proiectului l-au menţionat la înaintarea proiectului. Acesta vine drept completare la Legea audiovizualului 504/2002 şi cere ca radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României să aibă obligaţia să rezerve „operelor muzicale româneşti o proporţie de cel puţin 40% din timpul de difuzare, cu excepţia timpului consacrat informaţiilor, manifestărilor sportive, jocurilor, publicităţii, precum şi serviciilor de teletext şi teleshopping".

„Protejăm publicul"

Proiectul a fost iniţiat de deputaţii Victor Socaciu, Raluca Turcan, Cornelia Brânduşa Novac, Mădălin-Ştefan Voicu şi Cristian-George Ţopescu.

„Este o protecţie multiplă faţă de publicul ascultător care preferă cântecele în limba maternă", spune Victor Socaciu. Deputatul PSD este de părere că „peste 70% din români nu vorbesc limbi străine", iar legea este „o protecţie în masă a cetăţenilor, dar şi a industriei muzicale româneşti cucerite de anglo-saxoni".

Legea, care a fost adoptată tacit, fără a fi dezbătută în Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor, prezintă ambiguităţi pe care Victor Socaciu vrea să le clarifice. Proiectul nu specifică dacă versurile trebuie să fie în limba română sau dacă se ia în calcul doar naţionalitatea artistului. „Ar fi foarte bine dacă muzica s-ar cânta în română, aceasta este preferinţa mea", spune Victor Socaciu, conştient fiind că muzica noilor cântăreţi români este în limba engleză.

„O impunere de acest gen este în sprijinul protec