O combinaţie letală de provincialism rudimentar şi apetit pentru hiperbole "dospeşte" un nou scandal pe linia Bucureşti-Budapesta. Epitetele sunt insuficiente pentru a descrie proporţiile recentei ciocniri între maghiari şi români, două popoare care, din când în când, îşi amintesc că n-au părăsit niciodată tranşeele săpate după Trianon.

Cum şade bine relaţiei neoficiale România-Ungaria, totul e parte a unei bătălii peste timp între "biciul lui Dumnezeu" Attila şi "crăişorul munţilor" Avram Iancu.

Iancu de Hunedoara ce-o fi fost, român sau ungur? Un site maghiar obscur nu oferă răspunsul la această întrebare capitală, care ar putea regla conturile între stafiile care tot bântuie partea asta de Europă de vreo câteva secole, dar reuşeşte printr-un artificiu penibil să aprindă resentimentul istoric între "iredentişti" şi "olăi". O face, desigur, cu stilul şi metodele convocate adesea de "România Mare", revista-closet a naţionalistului verde Vadim Tudor, apărătorul valorilor româneşti perene şi reprezentantul tipic al curentului "cine au fost primii în Transilvania?".

Iată ce scrie hungarianambiance.com sub titlul "România vrea să celebreze şterpelirea Ardealului la Teatrul Naţional din Budapesta": "Ziua Naţională a României coincide pentru maghiari cu o zi de doliu. Este ziua în care Tratatul de la Trianon ne-a smuls Ardealul, parte organică a Ungariei vreme de o mie de ani, şi l-a oferit României. Robert Alfoldi, directorul Teatrului Naţional, un homosexual excentric cu un talent artistic modest, a fost numit în funcţie de regimul trădător al lui Gyurcsany (n.r. premier între 2004 şi 2009 din partea socialiştilor). Nu ne surprinde că Alfoldi colaborează cu forţe anti-maghiare. Dar faptul că aceşti trădători îşi păstrează poziţiile chiar şi după ce Fidesz (n.r. cel mai mare partid de dreapta din Ungaria) a câştigat alegerile este revoltăt