„Portretul luptătorului la tinereţe“, peliculă inspirată de gruparea de partizani a lui Ion Gavrilă Ogoranu, intră de astăzi în cinematografele din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Bacău. O propunere ambiţioasă, filmul lui Constantin Popescu jr încearcă să redea o pagină importantă a istoriei recente – rezistenţa anticomunistă din munţii Făgăraş – cu mijloacele cinematografice moderne.

„Adevărul": Ce te-a motivat în alegerea subiectului pentru filmul tău de debut în lungmetraj? De ce această opţiune?

Constantin Popescu jr: Am început să citesc despre rezistenţa anticomunistă din România prin 2003. Decizia de a face un film despre aceste poveşti am luat-o după ce am început să citesc cărţi de memorialistică şi documente din arhive publicate până la data respectivă. M-au impresionat poveştile acestor oameni, multe dintre ele necunoscute sau cunoscute prea puţin, cel puţin de către mine.

Citiţi şi: Filmul odiseii lui Ogoranu

Cât de grea a fost turnarea filmului? Povesteşte-mi câteva întâmplări semnificative de la filmări.

Filmările s-au desfăşurat timp de un an, cu întreruperi din pricina programului actorilor sau din raţiuni de producţie, dar şi pentru că am încercat să filmăm în toate anotimpurile şi asta presupune un program de filmare lung şi fragmentat. Întâmplări semnificative au fost multe, îmi este foarte dificil să enumăr acum doar câteva. Important mi s-a părut, pe toată perioada filmărilor, disponibilitatea de care au dat dovadă actorii, dorinţa de a face acest film, în condiţii dificile.

O întâmplare demnă de menţionat ni s-a întâmplat într-un sat de lângă Braşov, unde nişte localnici, aflând că ne aflăm acolo pentru a face un film despre o grupare de partizani, ne-au oferit haine autentice, cămăşi, în special, păstrate cu grijă de-a lungul anilor, care au aparţinut, la un moment dat, unor luptători ucişi în cele din