Este pasionat de istoria strămoşilor şi anul acesta îşi dă doctoratul în arheologie. La fel de mult iubeşte şi baschetul, sport unde activează ca arbitru internaţional.

S-a născut lângă ţărmurile Pontului Euxin şi a copilărit pe plaiuri de legendă, în comuna Adamclisi, unde se afla vestitul monument triumfal Tropaeum Traiani. Aşa începe povestea arheologului Laurenţiu Grigoraş, de la Muzeul Judeţean Buzău. „Bunica mea a fost din Adamclisi unde, cum bine se ştie, este o cetate romană. Copilăria mi-am petrecut-o printre ruine şi monumente istorice. Probabil acela a fost impulsul de a studia istoria. Am observat că nu trebuia să depun eforturi susţinute pentru a reţine diferite lucruri legate de istorie”, îşi aminteşte Laurenţiu.

Această lejeritate de a învăţa istoria l-a determinat pe Laurenţiu să continue în acest domeniu şi să devină arheolog. „Au fost suficiente informaţiile pe care le-am primit în şcoala generală şi în liceu pentru a reuşi apoi la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. Le-am spus şi mai multor prieteni că eu practic nici nu am avut manuale pentru examenul de admitere pentru că mi-au fost suficiente cunoştinţele dobândite la orele de curs din şcoală şi liceu. În clipa de faţă sunt doctorand, cu o lucrare dedicată aşezărilor neo-eneolotice de la Buzău”, a adăugat istoricul buzoian.

Primele săpături arheologice în care a fost angrenat au fost în timpului anului doi de facultate. „În 1994 eram deja pe şantiere. Făceam cursuri de practică arheologică şi am fost în zona Căşăraşi Coslogeni. Au urmat multe zone şi nenumărate situri din ţară”, povesteşte Laurenţiu.

Îşi descrie meseria ca un puzzle pe care trebuie să-l completeze zi de zi. „Este singura modalitate de a revela nişte realităţi legate de perioada preistorică. Un arheolog lucrează ca şi un chirurg. Dacă faci o săpătură incorectă sau dacă distrugi u