După 14 ani, mama şi tata sunt coborâţi de pe piedestal, iar în locul lor urcă prietenii şi vedetele. Explozia de nevoi şi de pretenţii îi chinuieşte şi pe copii, şi pe părinţi. Aflaţi cum să gestionaţi situaţia. Sursa: SHUTTERSTOCK

Prin natura "meseriei", părintele şi-ar ocroti şi proteja copilul tot timpul, controlându-i şi aprobându-i fiecare mişcare. De la o vârstă, însă, trebuie să o facă subtil, să se dea un pas în spate şi să-i lase adolescentului libertatea de a se descoperi, de a se reinventa şi chiar de a greşi.

Adolescenţa aduce modificări hormonale care se manifestă prin fluctuaţii emoţionale şi sensibilitate excesivă, nevoia de spaţiu privat, de experimentare şi de validare din partea grupului de prieteni. Adolescentul simte că este puternic şi atotştiutor, contestă autoritatea părinţilor şi chiar valorile care i-au fost transmise, iar deciziile lui iraţionale, toanele şi răzvrătirea extind criza asupra întregii familii.

"Azi s-ar săruta cu unul, mâine cu altul"

Carmen M. este mama unei fete de 14 ani despre care spune că este "rebelă, curioasă, încrezătoare, convinsă că poate muta munţii din loc cu degetul mic". Carmen spune că a fost încântată tot timpul de personalitatea puternică a copilului ei, dar că, la adolescenţă, se simte uneori depăşită de situaţie.

"Curiozităţile ei mă lasă uneori fără replică, pentru că vrea să ştie, de exemplu, cum ar fi să se sărute cu colegul de bancă, dar la fel de interesată este şi de un vecin de cartier şi, dacă ar fi după ea, s-ar întâlni cu amândoi în fiecare zi. Eu nu vreau să-i interzic foarte multe şi nici să o urmăresc la fiecare pas, dar nici nu o pot lăsa să se sărute azi cu unul, mâine cu altul, că mi-e frică să nu vrea mai mult pe urmă".

Comunicare şi studiu

Carmen a realizat că pentru un părinte trecerea de la copilărie la adol