În Templele antice de vindecare – un fel de spitale în acele timpuri – bolile erau tratate prin post şi cu ajutorul plantelor medicinale. Şi strămoşii noştri daci aveau cunoştinţe avansate despre legătura dintre spirit, suflet şi trup şi de aceea ei tratau bolile pe toate cele trei dimensiuni. Încă din acele vremuri datează îndemnul "alimentele să vă fie medicamente".
Chiar dacă progresele ştiinţelor medicale sunt incontestabile, iar apariţia penicilinei a marcat o eră de excepţie în istorie, salvând vieţile celor ce se prăpădeau de la o infecţie, experienţa demonstrează că avem tot mai mare nevoie de vindecare. Ceva se întâmplă în natură, ceva se schimbă de câte ori medicina învinge o boală; pe de o parte, se stinge grija pentru boala cu pricina, dar apar alte boli, mai agresive şi o luăm... de la capăt. Acest proces nu se întâmplă doar în organismul colectiv. S.N. Lazarev, un bioterapeut rus, care lucra pe vremuri într-un laborator de parapsihologie al KGB-ului ca bioenergetician, a constatat uluit că îi vindeca omului o boală cu mâinile, dar – peste câteva luni sau peste câţiva ani – boala reapărea într-un alt organ sau era înlocuită de o altă boală. De aceea el a conchis că bioenergia nu vindeca mai mult decât o făcea un medicament; era o opţiune de urgenţă, dar nu atingea cauzele reale ale bolii. Lazarev a descoperit aceeaşi legătură între spirit, suflet şi trup şi a propus un sistem de vindecare prin rugăciune, fără a combate, însă, virtuţile postului alimentar, ale respiraţiei corecte sau ale acţiunii juste.
Aşadar, a mânca poate însemna a lua medicamente sau a ne intoxica şi a ne întreţine bolile. Mâncarea şi plantele medicinale pot fi chei ale vindecării unor boli, exceptând – bineînţeles – acele afecţiuni care se pretează unui tratament de urgenţă, binecuvântat şi capabil să salveze viaţa. Alimentele şi plantele medi
