După doi ani în care nu a reuşit să convingă pe nimeni că a luat măsuri serioase împotriva crizei, Guvernul Boc a trecut la etapa următoare: dacă nu poţi să faci reformă, măcar prefă-te.

Rezultată în urma unor negocieri de la care au lipsit sindicatele bugetarilor, legea salarizării unitare a fost lansată de Guvern spre adoptare doar de ochii lumii. A lumii bune, adică a FMI şi CE. În mod aproape neverosimil, Guvernul promovează o lege care, practic, nu se aplică. Statul a prezentat grilele de salarizare şi a precizat că se începe încadrarea angajaţilor în acest sistem de salarizare.

Încă de la începutul legii se precizează că salariile nu vor fi recalculate începând de anul viitor: "În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare". În traducere: legea fără de care Guvernul, FMI şi CE spun că este imposibilă restructurarea cheltuielilor cu salariile bugetarilor va intra în vigoare, dar nu va avea efecte. De fapt, nici nu spune când va fi aplicată propriu-zis, ci doar că nu la anul.

Este evident că Guvernul nu poate să recalculeze salariile tuturor bugetarilor folosind această grilă, cel puţin nu cu o valoare de bază de 600 de lei şi în doar o lună. Probabil că din cauza haosului din sistemul bugetar este nevoie, într-adevăr, de un an de zile pentru a ne da seama, chiar şi cu grila în faţă, cine, unde, ce lucrează şi cu cât ar trebui să fie plătit.

La fel de evident este că legea este promovată doar pentru a putea primi în continuare bani de la FMI şi CE şi pentru a netezi drumul spre un nou acord. E drept, Fondul şi Comisia au cerut doar ca legea să fie aprobată, nu să fie şi aplicată.

Însă în loc să recunoască, spăşit, că într-un an şi jumătate nu a fost în stare să conceapă şi să aplice această lege, Guvernul se bate cu pumnii în piept că luptă de unul singur cu criza şi că este singurul care vrea reformă