Fiul marelui poet Adrian Păunescu rememorează vizita pe care i-a făcut-o tatălui cu câteva zile înainte ca acesta să-şi piardă viaţa.

Într-un articol apărut în „Jurnalul Naţional“, Andrei Păunescu relatează momentele în care Adrian Păunescu a scris ultima sa poezie: „De la un cardiac, cordial“.

Ultimele cumpărături pe care tatăl său i le-a cerut au fost o caserolă de prune, un litru de lapte cu 1,5% grăsime şi o cutie de cacao praf, fără zahăr.

Andrei Păunescu i-a mai adus tatălui său o geantă diplomat plină cu fotografii, pe care tot voia să le vadăcu el şi oameni cu care s-a întâlnit şi o pungă cu pixuri aduse de la Lisabona.

Asupra lui, Andrei Păunescu avea aparatul foto, reportofonul şi carneţelul de notiţe, bine ascunse în borsetă, pe care le poartă cu el aproape mereu, de când marele poet i-a spus în urmă cu mulţi ani: “Fii întotdeauna ziarist, ia-ţi armele cu tine tot timpul, dacă ar fi posibil încearcă să fii cronicar şi la propria ta moarte!”.

„Pe la ora 16:30 mi-a spus să iau o hârtie, să facem sumarul pentru emisiunea sa de la Radio Reşiţa. “Hai să-ţi dictez două strofe, trei!” şi a şi început, ca niciodată de rar, să spună versuri… La ultima strofă, a ezitat. A simţit că, la penultimul vers, lipsesc nişte silabe (“Dă-mi, Doamne, încă nişte ani”). Mi-a spus: “Să nu creadă cineva că, dacă sunt în spital, mi-am pierdut şi minţile. Să refacem”. A adăugat cuvântul “viaţă” pe care l-am pus la locul său în vers (“Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani”), “, a mai scris Andrei Păunescu.