Are în palmares titlu de campion cu Ştiinţa în 1974, primul din istoria clubului, şi 12 ani de arbitraj în Divizia A, timp în care a oficiat la jocuri importante din Europa.

Este „Pelicanul“ fotbalului românesc, poreclă pe care o are de peste 40 de ani şi care l-a făcut celebru. Ion Velea are o carieră de aproape o jumătate de secol în fotbal, ca jucător, arbitru şi acum observator. A ajuns în Craiova în 1968, convins de Ion Oblemenco să lase Galaţiul pentru Ştiinţa, echipă cu care a câştigat campionatul în 1974.

A început însă sportul cu tenisul, fiind campion al Bucureştiului la 12 ani. „M-am lăsat şi m-am apucat de fotbal, pentru că aşa era moda în cartier, iar în 1964 am ajuns la juniorii lui Dinamo, iar în 1965 la Galaţi, în Divizia A“, îşi aminteşte Velea, care a început fotbalul ca atacant.

A fost reprofilat pe postul de fundaş stânga, cel care i-a adus şi consacrarea. „În anii ’66-’67 am prins naţionala de tineret şi am participat la un turneu în Africa, la Congo-Kinshasa, unde am ieşit cel mai bun jucător. Acolo mi-a propus Oblemenco să vin la Craiova. Avusesem şi o ofertă să plec în Brazilia, dar s-a opus Cornel Drăguşin. «Ne leagă ăia în ţară dacă ne întorcem fără tine», mi-a spus şi aşa am renunţat la ideea şi am ales Universitatea“, povesteşte Velea, campion european universitar în 1973, înainte de titlul din ’74.

Ion Velea, campion cu Universitatea Craiova în 1974

După Craiova, „Pelicanul“ a jucat un sezon la Farul, iar apoi a făcut o pauză de doi ani, în 1977 revenind în fotbal, la Pandurii, în Divizia B, unde a fost coleg cu Victor Piţurcă.

A ieşit din fotbal, a intrat în arbitraj

Între timp s-a apucat de arbitraj, meserie căreia i s-a dedicat din 1978, după ce a suferit o ruptură de menisc care l-a scos din fotbal. „Nu mai puteam să joc, dar puteam să alerg, iar în 1982 am ajuns arbitru de D