De ce se întoarce? De ce se întoarce Mihai Stoica la Steaua? Din iubire pentru Steaua? De dragul unei funcţii care îi permite să fie foarte, foarte, foarte vizibil? Pentru bani sau pentru glorie? Cum e posibil ca după toate cîte şi-au spus, ironii şi mitocănii, lucruri numai de ei ştiute, iar uneori inventate, cum naiba se face că oamenii ăştia se pot împăca, îşi pot zîmbi, aşezîndu-se la masă? Uite aşa, e posibil. Să facă planuri de viitor privindu-se în ochi. Planuri de viitor, ha, ha. Ha!

De ce gestul lui MM e repetat la nesfîrşit de alţi oameni care acceptă “să lucreze” cu Gigi Becali, deşi ştiu foarte bine ce îi aşteaptă? Doar pentru un CV cu valoare tot mai nesigură pe care scrie la un moment dat şi “Steaua”? Doar pentru bunăstarea familiei? Pentru că totul e în pofida evidenţei, acea evidenţă care spune că pe tarlaua lui Becali plouă torenţial cu acid din vorbele patronului plenipotenţiar şi parlamentar. E ceva în neregulă cu noi sau cu ei? Noi, cei care nu ne mai vindecăm de naivitate sau ei, cei care nu au memorie, dar au pielea bătucită în bătălii de la brîu în jos?

Lucrurle sînt simple. Noi sîntem naivi, adică proşti, iar ei sînt realişti, adică deştepţi. “Mimi” şi “Băi Gigi” au rămas în urmă. Erau nişte metafore. Nişte figuri de stil. Noi comentăm şi ne poticnim în tot felul de principii, ei merg vijelios înainte. Ca nişte tipi de acţiune ce sînt. MM şi Gigi, ce cuplu, ce tandem, ce requiem! Ce potenţial!

De ce se întoarce? De ce se întoarce Mihai Stoica la Steaua? Din iubire pentru Steaua? De dragul unei funcţii care îi permite să fie foarte, foarte, foarte vizibil? Pentru bani sau pentru glorie? Cum e posibil ca după toate cîte şi-au spus, ironii şi mitocănii, lucruri numai de ei ştiute, iar uneori inventate, cum naiba se face că oamenii ăştia se pot împăca, îşi pot zîmbi, aşezîndu-se la masă? Uite aşa, e posibil. Să facă planuri de