- sau „vocația” demolării? -
moNUmenteUITATE este titlul unui proiect început de către studenţii anului III Arhitectură, în primăvara anului 2008. De atunci, trei serii de studenţi au plecat să descopere sau să redescopere clădirile şi ansamblurile reşedinţelor nobiliare din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. S-au întors cu informaţii, desene şi fotografii care, puse împreună, reconstruiesc un peisaj urban şi extraurban remarcabil, uneori spectaculos, în mare parte necunoscut.
Se poate spune că nici reşedinţele boierimii de la sud şi est de Carpaţi nu beneficiază de mai mare atenţie. Dimpotrivă, dacă unele stau încă părăsite şi devenite sau gata să devină ruine înainte de a fi fost cunoscute şi, măcar, corect inventariate, multe au dispărut fără urme. Ceea ce se întîmplă în zona intracarpatică a României este cu atît mai dramatic cu cît aici avem adeseori de-a face cu clădiri mai vechi, marcate de influenţe provenite din aria culturală central-europeană. Arhitecţi şi meşteri din nordul Peninsulei italice, adeseori aceiaşi care lucrează în secolele XVI-XVII şi în Polonia, sînt chemaţi să construiască reşedinţe în stilul şi maniera Renaşterii tîrzii, reprezentative pentru noul mod de viaţă al nobilimii. Mai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, Academia din Viena este furnizoarea modelelor şi arhitecţilor care contribuie la răspîndirea repertoriului de factură barocă. Multe dintre ele se regăsesc încă astăzi fie în forma iniţială, fie modernizate de generaţiile care le-au locuit şi păstrat cu grijă pînă în 1948, anul exproprierii. Printre palate renascentiste şi baroce construite pe proprietăţile orăşeneşti sau – mai ales – extraurbane, cele aparţinînd secolelor XIX şi XX se constituie uneori în manifeste ale celor mai noi orientări în arhitectură; alteori „înfăşoară“ cu eleganţă formele mai vechi, dînd naştere unor reşedinţe „palimpsest“ ce poartă u
