Undeva în Europa de Est, un timp, un loc și o stare anume fixează coordonatele artistice ale unei vieți cuprinse într-o expoziție. Într-un timp de criză globală, undeva între nordul (unde locuiește și lucrează artistul) și sudul Bucureștiului (Little Yellow, studioul în care expune), respectiv cu un zoom out, în România, un băiețel pe nume Luca își trăiește viața pe care tatăl său o pictează. Artistul și subiectul artei sale vin la propriu de mînă, introducînd-se reciproc. Se cuvine încă de pe acum a observa că fiecare expoziție a lui Zoltan Bela este ca un sequel, continuînd cumva proiectul anterior, daranunțîndu-l totodată pe cel viitor. Ultima expoziție a lui Zoltan Bela, numită Self Reflecting 30, se încheia cu lucrarea Supermom. Acolo, în continuarea cronologică a acelui fir epic al transformării fetei în femeie era introdus cel de-al doilea personaj al picturilor seriei „Self Reflecting 30“. Acesta era Luca, băiețelul super-rapid, care era reprezentat în timp ce o ținea în mînă pe Anto, mama sa, simbolizată prin jucăria „Femeia elastic“. Această lucrare face, după cum se înțelege, legătura între cele două proiecte expoziționale. Și în seria „A certain time, a certain place, a certain state“ imaginile se opresc cu precizia unui ac de ceasornic asupra unui singur personaj ce leagă acțiunile și cadrele tuturor picturilor. De această dată, Zoltan Bela desfășoară imagistic descoperirile universului aceluiași copil, și anume fiul său. Lucrările nu forțează realitatea, ba dimpotrivă, pudrează atent clipele de intimitate specifice primelor mari (care pentru un adult par însă mici), contacte unu la unu cu lucrurile, materialele, lumea în general. Așa că fiecare lucrare a acestei serii face o scurtă oprire magică asupra clipelor strălucitoare ale copilăriei pe care le și îngrijește pentru a nu dispărea amestecate, în grabă, între alte evenimente și preocupări. Î