Pearl Buck, laureata Premiului Nobel pentru Literatură din 1938 are o biografie ieşită din comun: s-a născut în America, dar a copilărit în China, unde tatăl ei îşi împlinea vocaţia de misionar, şi-a făcut studiile în America, dar s-a întors în China, a lucrat şi ea în folosul bisericii, a predat la Universitatea din Nanking, s-a implicat prin publicistică în viaţa unei ţări în plină transformare, şi-a descoperit pasiunea scrisului. În total, a trăit patru decenii în China, pe care a părăsit-o doar silită de războiul ce devasta ţara şi-i alunga pe străini şi, revenită în America, s-a dedicat scrisului, inspirată de viaţa dusă de ţăranii chinezi.

Scriitoarea americană s-a format în China, a fost un caz rar de bilingvism, fiindcă vorbea impecabil mandarina şi mai multe dialecte. A scris în engleză, transmutând astfel cultura şi lumea chineză. La noi, cărţile i-au apărut deja din perioada interbelică, în traducerea lui Jul Giurgea, publicate sporadic în perioada postbelică şi abia după '89 reeditate: "Vânt de răsărit, vânt de apus", "Mama", trilogia "Casa de lut". Preferinţa mea merge spre "Pavilionul femeilor", analiză subtilă a vârstelor femeii şi a întâlnirii dintre Orient şi Occident.

Biografia lui Pearl Buck se regăseşte într-un foarte frumos roman "Perla Chinei", scris de Anchee Min, o scriitoare născută în China, trăind infernul educaţiei maoiste şi ajunsă în America, unde începe adevărata ei carieră. Romanul autobiografic "Azaleea Roşie", tradus în 32 de limbi, a fost urmat de "Cum am devenit doamna Mao", "Împărăteasa Orhidee" şi "Ultima Împărăteasă" (apărute la Ed. Polirom, datorate aceleiaşi traducătoare - Mihaela Negrilă). Aşadar o scriitoare interesată în primul rând de personalităţi feminine, ale căror vieţi îi inspiră ficţiuni ce atrag magnetic cititorii.

Anchee Min a ales o soluţie inteligentă, reconstituind bună parte din