Pe 3 noiembrie, odată cu o conferință despre „Ultima mea vară cu Julio Cortázar“, Mario Muchnik a inaugurat în Ceainăria Librăriei Cărturești expoziția Portrete literare, o primă parte a proiectului său fotografic Clipe furate. Întîi fizician, apoi editor, fotograf și autor de cărți el însuși, Muchnik, editor argentinian stabilit la Madrid, este o personalitate excepțională a lumii hispanice în secolul nostru. Printre cele 31 de imagini în alb și negru, instantanee neregizate ale unor scriitori faimoși – prezente la București la inițiativa Institutului Cervantes – se numără portretele lui Francisco Ayala, Ernesto Sábato, Gabriel García Márquez, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar. Expoziția va fi deschisă pînă pe 30 noiembrie. Domnule Mario Muchnik, vă aflați pentru prima oară în Romånia și ați vorbit publicului românesc despre ultima vară petrecută împreună cu Julio Cortázar. Cum era omul și scriitorul Julio Cortázar? L-am cunoscut pe Julio Cortázar în 1960, la Paris, cînd încă nu citisem nimic scris de el. Prima carte citită a fost romanul lui, Cîștigătorii, care nu m-a entuziasmat. Ulterior i-am descoperit însă povestirile și Julio m-a cucerit definitiv. Mi se par cele mai bune povestiri scrise în secolul al XX-lea, repet; nu romanele lui, ci povestirile. Se spune că, după ce ai citit o povestire de Julio Cortázar, structural te schimbi; nu mai ești același om. Vi s-a întîmplat acest lucru? Da, cu Continuitatea parcurilor. În ce sens v-a schimbat această povestire? Povestirea aceasta mi-a dovedit că scrisul poate influența viața. Vorbiți-ne despre acel Julio cu care ați petrecut ultima vară, în moara pe care ați închiriat-o cu soția dvs Nicole, nu departe de Segovia. Cred că acea vară ne poate spune foarte multe despre acel Julio, pe care l-ați văzut sporadic de-a lungul a peste două decenii. Julio era extrem de singur după moartea lui Car