E o bizară superstiţie să crezi că fatalităţile nu pot cădea decît în capul altora, niciodată în al tău. Că e vorba de o boală, de un accident stupid sau de un ghinion absurd, de fiecare dată nenorocirea îl atinge pe altul.

La fel se întîmplă cu fenomenul de manipulare psihică: refuzăm să admitem că ne putem număra printre victime. Întotdeauna alţii sunt predispuşi fenomenului şi de aceea naivii, prost-informaţii sau credulii aparţin taberei adversarilor. În realitate, e semn de îngustime crasă să-ţi închipui că poţi fi imun la actualele tehnici de înrîurire mediatică. De aceea, cartea lui Kathleen Taylor se cuvine a fi citită cu ochii îndreptaţi spre noi, spre a căuta simptomele influenţelor la care suntem supuşi. Spălarea creierului e o carte a punerii în gardă, mai înainte de a fi o erudită cercetare a fenomenului în sine.

Potrivit autoarei, spălarea creierului înseamnă modificarea convingerilor unui om pînă la schimbarea felului de a vedea lumea, scopul urmărit fiind formarea unei mase obediente de clienţi fideli, indiferent că produsul vîndut e o credinţă religioasă, o viziune politică, o maşină de lux sau interpretarea istoriei. Totul stă în înlocuirea unei perspective cu o alta, înlocuirea ducînd la schimbarea treptată a ideilor, credinţelor şi obsesiilor. Metodele folosite se împart în două categorii: coerciţia sau sugestionarea. În primul caz eşti torturat, în cel de-al doilea eşti momit. Cît despre agenţii manipulării, aceştia sunt ubicuitari, căci îi întîlnim peste tot şi sub felurite identităţi: politicieni, oameni de afaceri, lideri de secte religioase, agenţi de influenţă, intelectuali cumpăraţi de servicii secrete, ideologi sponsorizaţi de fundaţii anonime, patroni de trusturi media etc.

Din acest motiv, omenirea poate fi privită ca o uriaşă viermuială în care fiecare focar de propagandă caută să-şi atragă cît m