Orice dialog cu Alteţa Sa Regală Principesa Marga­reta a României este un privilegiu. Şi nu nea­părat pentru că este descendenta celui din urmă rege al Ro­mâniei (deşi şi acesta este un lucru important), ci pentru că prezenţa Alteţei Sale este una de o mare sensibi­litate şi sinceritate. Prefaţând viitoarea sa apariţie editorială, "Carte regală de bucate", am vorbit despre do­rinţa sa ca aceasta să se constituie într-un minunat dar de Cră­ciun. Am încercat să aflu de la ASR Princi­pesa Margareta câteva ceva despre cele mai frumoase amintiri ale Crăciunurilor de odinioară. "Când eram copil a fost foarte frumos în Anglia, pentru că acolo exista un cult pentru Crăciun. La Vila Sparta, la Floren­ţa, cu bu­nica mea Regina Elena, a fost evident minu­nat. Cred însă că primul Crăciun deosebit în România este când am fost împreună cu surorile mele care au venit aici, în 1997, şi am făcut sărbătoarea împreună.

A rămas o amintire foarte frumoasă. A fost dificil să le adu­năm pe toate surorile în acelaşi timp, în acelaşi loc". Crăciunul regal? "Nu ştiu foarte multe despre Crăciunul la Cotroceni. Am văzut nişte poze, am vorbit cu tatăl meu. Ştiu că se făcea un pom mare de Crăciun, tot personalul primea cadouri. Şi noi fa­cem, aici, la fel. Adunăm pe toată lumea în jurul po­mului de Crăciun, aşa cum se făcea şi în trecut". Ce înseamnă să creşti într-o familie cu o asemenea ascendenţă cum este familia regală a României? ASR Princi­pesa Margareta răspunde simplu: "Nu cunosc altă realitate decât asta. Noi am avut o viaţă de familie foarte puternică şi protectoare, dar nu a fost ceva excep­ţio­nal. Am trăit ca toată lumea. Doar, poate, o altă dimensiune legată de tristeţea exilului. În rest, a fost firesc. Relaţia copil-părinţi a rămas aceeaşi. Am o poză în care sunt pe genunchii regelui, dar n-a fost făcută de Craciun. Da, îmi amintesc... înainte de a primi cadourile, de