Naţional TV a inventat un premiu şi a momit nişte oameni. Îmi recunosc candoarea şi-mi asum vina pentru orele din viaţă irosite în marginea acestei păcăleli.

Ar fi trebuit să-mi dau seama de neregulă încă din clipa când vocea de la telefon mi s-a adresat cu „domnu' Radu". S-ar fi cuvenit să presimt că era vorba de o minciună. Şi totuşi, am cedat. Amestecul de curiozitate, orgoliu şi neputinţă de-a refuza m-a făcut să accept invitaţia şi să mă declar disponibil. „Dar aveţi grijă, durează peste trei ore", m-a avertizat interlocutoarea. „Se dă şi la televizor". Uşor buimac, am încercat să pun lucrurile cap la cap, constatând că ele nu se legau defel. Prin urmare, o casă de producţie („Suntem cei de la «Duminica în familie» şi de la «Dănutz SRL»") îmi oferea un premiu pentru roman pe scena unui teatru, într-un spectacol care se difuza la televizor. „Care roman?", am întrebat. „Aşa, în general", mi s-a răspuns.

După ce m-am instalat pe un scaun din sala Teatrului Metropolis, m-am uitat în jur, spre a-i vedea pe ceilalţi premianţi. Am dat peste figuri cunoscute, dintr-un evantai de domenii: Corina Chiriac şi Bodo, Alexandru Arşinel şi Luminiţa Huţupan, Sofia Vicoveanca şi George Ivaşcu, Nico şi Cristian Gaţu, Andra şi Radu Voina. Pe pânza din spatele scenei se lăţea o formulă ambiguă până la confuzie: Naţionala internaţională. Abia atunci mi-am amintit că „festivitatea" (acesta fusese cuvântul folosit de peţitoarea mea la telefon) avea să fie prezentată la televiziune la data de 1 decembrie, de Ziua României. Când mi-am dat seama că picasem într-o cursă, era tardiv. Sala se umpluse, iar pe scenă îşi făcuseră deja apariţia prezentatorii, doi tineri prezentabili, deşi cam stângaci la vorbă şi la gest. (Unul dintre ei, cântăreaţa Natalia Barbu, a răsfăţat asistenţa cu epocala formulă de genitiv „Almei Materei".) Cu ochiul la capra vecinului, m-am simţit întru