În ultimul timp, despre medicamente se vorbeşte mult din punct de vedere economic şi prea puţin din punct de vedere medical şi social, faţă de ce reprezintă acestea de fapt.
Criza. Există, în primul rând, planul general al crizei economice, care ne afectează şi ne sensibilizează pe toţi. Din acest punct de vedere, în condiţiile în care majoritatea pieţelor s-au contractat semnificativ, uneori dramatic, o piaţă care nu scade, ci dimpotrivă, creşte cu două cifre, precum cea farmaceutică (Ă20,4% în lei în primele 9 luni din 2010), este de natură să atragă atenţia. Aici este cazul să subliniem o diferenţă esenţială: în timp ce evoluţia multor pieţe (cele care s-au contractat) este influenţată de nevoi cu oarecare grad de opţionalitate, în piaţa farmaceutică (ca şi în cea de servicii medicale, de asemenea în creştere) nevoia stringentă are primul cuvânt; pacientul nu visează să se trateze cât mai mult, el este nevoit - atunci când suferă - să urmeze un anumit tratament pentru a scăpa de suferinţă. Se poate adăuga faptul că segmentul OTC, cel mai apropiat de categoria bunurilor de consum (fără însă a fi în această categorie), a evoluat mai modest de la începutul crizei (Ă4,0% în lei în 2009, Ă11,0% în primele 9 luni din 2010).
Creşterea. În al doilea rând, există mitul "creşterii nejustificate", îmbrăţişat mai ales de autorităţile publice, mai ales atunci când încearcă să-şi diminueze responsabilitatea în funcţionarea şi finanţarea deplorabile ale sistemului de sănătate românesc. Fără a clama perfecţiunea lanţului de aprovizionare sau a corpului medical (deşi nivelul profesional este mai ridicat în ambele cazuri decât se insinuează), apelez la o judecată de bun-simţ, în condiţiile în care instituţiile noastre nu dispun de datele care ar permite o analiză ştiinţifică riguroasă. Dacă media consumului total de medicamente în România (cca 100 euro/an per capita
