Arestarea de autorităţile americane a unei echipe de zece spioni ai Federaţiei Ruse în această vară a început să îşi arate efectele. Dacă la început Moscova a scâncit că este nevinovată, ulterior a recunoscut că agenţii descoperiţi de SUA chiar îi aparţineau, iar liderii Federaţiei Ruse i-au primit acasă ca pe nişte eroi.

Dilema majoră a fost cum de a reuşit Washingtonul să pună mâna pe un “pluton” întreg de “ilegali” ruşi, care erau atât de bine asimilaţi mediului american. Reţeaua lor atent camuflată nu avea legătură cu reţeaua “oficială” ascunsă de Federaţia Rusă în ambasada sa de la Washington. Dezmembrarea unei asemenea echipe de spionaj este pentru contraspionajul ţării vizate premiul cel mare. Aparent, greşeala fatidică ce a dus la căderea reţelei ar fi fost a unui membru nou, de pildă Anna Chapman. Câtă frustrare ar fi adunat în el spionul Mihail Vasenkov la cei 65 de ani ai lui, dintre care 30 a strălucit în profesia sa de bază, trăgându-i de limbă pe americani ca o persoană respectabilă, cu poziţie socială şi cu doctorat în Ştiinţe Politice, sub numele Juan Lazaro. Generalul Vasenkov a fost uimit peste măsură în momentul arestării de faptul că autorităţile SUA îi ştiau numele real, ceea ce în cazul unui “ilegal” este aproape imposibil de aflat, fiindcă nici măcar acasă lucrul acesta nu-l cunosc decât doi-trei ofiţeri.

Surpriza nu a întârziat să apară şi Moscova a descoperit că-i lipseşte la apel exact şeful departamentului “ilegali” pentru spaţiul american din SVR – serviciul de spionaj, colonelul Sherbakov. Deci trădase exact şeful celor zece spioni. Potrivit jurnaliştilor ruşi, acesta a părăsit Federaţia Rusă împreună cu familia sa cu puţin timp înainte de arestările întreprinse de SUA. La Moscova este în aceste zile mare fierbere, fiindcă această descoperire a ascuţit şi mai tare bătălia internă dintre FSB, serviciul de securitate al Feder