Este preşedintele Clubului de Speologie „Politehnica" şi practică speologia de opt ani. Îmbină pasiunea pentru munte cu ceea ce a învăţat la facultate: ingineria medicală.
Originară din Moldova, Simona Laiu se declară, de mai bine de opt ani, clujeancă get-beget. „Este oraşul care m-a cucerit definitiv. Nu cred că aş mai vrea să trăiesc în alt oraş din România", crede tânăra.
Dragostea pentru munte a moştenit-o de la părinţi. „Ai mei au iubit întotdeauna muntele şi m-au dus de mică în excursii. Ţin minte că abia aşteptam sfârşiturile de săptămână pentru a ne lua cortul în spinare şi a pleca la munte", îşi aminteşte Simona.
Un mod de viaţă
La sfârşitul clasei a X-a, Simona a participat la o excursie cu colegii organizată de profesorul ei de geografie, în Munţii Apuseni. „Atunci am coborât întâia oară într-o peşteră. Nu era amenajată turistic, nu era luminată, nu avea cărări bătătorite. A fost provocarea care mi-a schimbat radical viaţa şi mentalitatea", explică inginerul-speolog.
Timp de doi ani, a activat în cadrul Fundaţiei de Speologie „Bucovina". „După terminarea liceului, am avut două opţiuni: Cluj-Napoca sau Oradea. Erau singurele centre universitare din ţară în care puteam să mă înscriu, în paralel, şi într-un club de speologie. Am ales Clujul şi mă bucur că am luat, la acea vreme, această decizie", arată Simona.
Tânăra spune că, pentru ea, speologia nu este un simplu sport. „E mai rău decât un virus. Este, dacă vreţi, un punct de intersecţie a foarte multe domenii. Pentru mine, a devenit un adevărat mod de viaţă. Cel mai important lucru este să descopăr şi să explorez galerii noi, necunoscute, din peşterile în adâncul cărora cobor", spune speologul.
O activitate nobilă, dar riscantă
Simona Laiu este unul dintre cei trei speologi rămaşi captivi, în urmă cu o săptămână, în P