In 2005, cheltuielile cu salariile bugetarilor s-au ridicat la 21,3 miliarde de lei. In 2009, suma rezervata salariilor a fost de 46,8 miliarde de lei.
Pentru 2011, anvelopa (dizgratios si anacronic termen, dar in mare voga!) salariala este de 39 de miliarde de lei. Emil Boc a anuntat ca va inapoia bugetarilor 15% din procentul radiat in acest an. Minus inflatia de 8% din 2010, revenirea se dovedeste a fi mult mai fragila.
Nu vor fi insa bani. Teoretic, pentru a putea suporta acest 15%, in interiorul bugetului alocat pentru salarii trebuiau concediati in jur de 140.000 de angajati de la stat, lucru care nu s-a intamplat.
Pana la a indica sursa de bani, exista totusi mult prea multe balbaieli atunci cand vine vorba despre legile salarizarii pentru care Executivul isi va asuma raspunderea.
Ioan Botis, ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Salariale, a declarat: "Avem doua legi pe care ni le vom asuma. Este vorba, in primul rand, de Legea cadru, cea care stabileste pasii pe urmatorii ani, in ceea ce priveste salarizarea personalului din sectorul public, si, in al doilea rand, avem Legea de punere in aplicare a acesteia, pe care o vom adopta in fiecare an".
In acelasi timp, Guvernul spune, in legea cu care se va prezenta in Parlament: "In anul 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor de functie/salariilor de functie/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii, precum si al altor drepturi in lei sau in valuta ale personalului platit din fonduri publice, aflat in plata la 1 octombrie 2010, se majoreaza cu 15%".
Sunt doua chestiuni total diferite. Atat de diferite, incat parca ar fi nu numai lege in lege, ci si guvern in guvern, Boc in in Boc, Botis in Botis.
Sa trecem totusi peste balba guvernamentala. Sunt motive pentru a crede ca ameteala este voita.
