„Kokka no hinkaku" („Demnitatea unui stat") este titlul unei cărţi recente, scrisă de matematicianul japonez Masahiko Fujiwara, care s-a vândut în peste trei milioane de exemplare. Discuţiile despre carte, în Japonia, sunt atât de înfocate încât termenul „demnitate" (hinkaku) a devenit un cuvânt aflat pe buzele tuturor. Faptul că demnitatea Japoniei este acum o problemă de interes general nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Pentru că acesta este un moment în care Japonia trebuie să îşi traseze cursul - fie declin, fie demnitate - ca „stat" (kokka) în relaţie cu vecinul său gigant, China.

Problema relaţiilor cu China s-a cristalizat în septembrie, când paza de coastă japoneză l-a arestat pe căpitanul unui trauler chinez după ce nava sa a lovit două bărci japoneze de patrulare în apropiere de insulele Senkaku, care fac parte din Japonia şi din apele sale teritoriale. Tensiunea dintre Japonia şi China, care pretinde aceste insule, a crescut imediat. Timp de ani buni, guvernarea japoneză a avut o abordare de tipul „nu te lega la cap fără să te doară" faţă de disputele teritoriale asupra insulelor, ignorând provocările repetate lansate de China (şi de Taiwan). Acest lucru a luat sfârşit însă o dată cu alegerile din septembrie 2009, care au inaugurat administraţia pro-China a prim-ministrului Yukio Hatoyama. Hatoyama a fost suficient de naiv încât să-şi declare public intenţia de a transforma Marea Chinei de Est într-o „Mare a Fraternităţii", condusă de chinezi. În plus, a pierdut încrederea Statelor Unite, cel mai important aliat al Japoniei, susţinând relocarea în afara Japoniei a unei baze aeriene americane din Okinawa.

Realismul diplomatic nu a fost restaurat după căderea lui Hatoyama de la putere, la începutul acestui an, fiindcă succesorul său, Naoto Kan, continuă să creadă că Japonia poate într-un fel să aleagă să nu ia parte la istorie. Într-o şedin