În lipsa unor cauze clare, tratamentul nu asigură vindecarea, dar încetineşte evoluţia bolii şi atenuează semnificativ invalidantele simptome.
Patru milioane de persoane sunt afectate de Parkinson la nivel mondial, dintre care cel puţin 70.000 sunt în ţara noastră. Cifra reală poate fi însă mai mare, pentru că, de prea multe ori, boala se diagnostichează târziu.
Dezechilibru de cauze neclare
La originea bolii stă o distrugere a neuronilor din ganglionii bazali, zone cerebrale implicate în realizarea şi în coordonarea mişcărilor. În mod normal, mişcarea este rezultatul unui echilibru între două substanţe, dopamina şi acetilcolina.
La persoanele afectate de Parkinson, neuronii nu mai produc dopamină, ceea ce duce la tulburări motorii. 10% din cazurile de boală sunt determinate genetic, dar majoritatea apar din motive neelucidate (se discută despre rolul pesticidelor şi al calciului în apariţia bolii). Iar în lipsa unor cauze clare şi a unei terapii genice, boala nu poate fi încă eradicată.
Debutează nespecific
Deşi caracteristice pentru Parkinson sunt tremurăturile şi pierderea echilibrului, boala debutează insidios, cu un cortegiu de manifestări mai puţin specifice. Astfel, apar constipaţia, modificarea vocii şi a scrisului, tulburările de somn şi de vorbire şi depresia. Unele persoane îşi pierd simţul mirosului. Aceste simptome trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru cel afectat şi pentru familia sa şi să conducă la un consult neurologic, pentru că tratamentul început devreme asigură un mai bun control al bolii.
Tremorul parkinsonian este provocat de impulsuri anormale pornite de la nivelul creierului. Afectează membrele şi bărbia, este mai accentuat în repaus şi atenuat în cursul exerciţiilor fizice sau al diverselor activităţi. Pe măsură ce boala avansează, bolnavii au dificultăţi din ce în ce mai mari în a in