Dincolo de actori simpatici, feţe drăguţe, unii la început de drum, alţii consacraţi, dincolo de încercarea de a explica mecanismul dramei ascunse în sufletul unei familii ce îşi pierde un copilaş mult prea devreme, Charlie St. Cloud este un film de mâna a doua. Asta ca să nu mergem prea departe şi să spulberăm orice dram de încredere înainte de a parcurge rândurile ce urmează! O dramă siropoasă despre un tânăr (Zac Efron) care în urma unui accident violent îşi pierde fratele mai mic, iar din acel moment devine un inadaptat social, încercând cu disperare să comunice cât mai mult cu lumea de dincolo. (...)
Nimic mai simplu şi mai liniar, când vine vorba de o poveste încărcată, pesemne, emoţional. Bazat pe un roman de succes (se pare că acesta e reperul succesului în America!), filmul se schimonoseşte teribil spre a fi o dramă asezonată Publicitate cu romantism. Căci ce altceva poate stârni suspansul decât o iubire aproape imposibilă înfiripată pe fundalul unei drame ciudate? Tragedia cumplită îi schimbă complet cursul vieţii, cu atât mai mult cu cât, pasionat fiind de sporturile nautice, Charlie renunţă la o bursă ce îi poate asigura un viitor strălucit cât mai departe de orăşelul natal, în care pare să nu aibă prea mare viitor. Conflictul clasic: atunci când soarele pare să răsară şi pe strada lui, ceva groaznic se întâmplă, drept urmare viaţa ia un cu totul alt curs. În urma teribilului accident, Charlie descoperă cum încă mai poate comunica cu fratele său mai mic. Acest detaliu devine, pentru o perioadă, motorul supravieţuirii, îl motivează şi îl ajută într-un fel să trăiască, să se obişnuiască cu vina de neiertat. Pe lângă tânărul Efron care se implică suficient de mult în construcţia personajului (în sensul că nu îi poţi reproşa foarte multe lucruri, rolul este mult prea simplist, drept urmare, nici prea multe lucruri de aprofundat), Kim Basinger