Trecuta vară fierbinte mi-a furat parcă mintea şi am uitat că prozatorul, desenatorul şi întemeietorul teatrului absurdului în Polonia, Sławomir Mrożek, a împlinit, la 29 iunie, 80 de ani. Noroc cu preşedintele ţării sale, Stanisław Komorowski, care i-a adresat, recent, felicitările de rigoare, mesaj larg popularizat în massmedia.
Când oare se va mai întâmpla şi pe Dâmboviţa ca şeful statului să marcheze aniversările scriitorilor români, nu să-şi amintească de ei numai pentru a le spori birurile...?
Ca o dovadă în plus că artistul se bucură de respect în ţara sa de origine amintesc şi că, în septembrie, la Varşovia, s-a inaugurat Festivalul „Mrożek în secolul al XXI-lea” – pentru a marca aşa cum se cuvine cea de-a 80-a aniversare a scriitorului. Cu acest prilej Ministrul Culturii, Bogdan Zdrojewski, i-a decernat medalia de aur Gloria Artis, distincţie acordată celor mai de seamă creatori. Am convingerea că dramaturgul şi scriitorul polonez, intrat în circuitul literar universal, o merita din plin.
Cum Stan Velea s-a aplecat cu acribie ani de-a rândul asupra creaţiei artistului, voi evoca numai faptul că Mrożek a intrat în conştiinţa mea ca un creator răzvrătit, insolit, al generaţiei sale, ca un individ de mare curaj. Am cunoscut în primul rând desenele pe care le publica în revistele Przekrój şi Szpilki, cu puternice accente satirice la adresa realităţilor poloneze; ele au anticipat absurdul pe care îl vom întâlni în Tango şi în celelalte piese şi povestiri ale sale. În anii ’60 Mrożek a emigrat din Polonia, locuind la Paris, în SUA, Germania, Italia şi în Mexic. Desenele reveneau, ca şi piesele puse în scenă de cele mai de seamă teatre din Polonia şi de aiurea, inclusiv de cele româneşti. Ca mai toţi emigranţii polonezi, Mrożek nu şi-a uitat ţara, rămânând permanent în contact cu realităţile şi frământările ei, pe care le-a
