„La Lisabona războiul rece va muri a două oară” (Le Temps). „Summitul NATO de la Lisabona va fi precizat şi calendarul retragerii din Afghanistan” (The Times). „Hamid Karzai trebuie să ne spună de partea cui se află în Afghanistan” (The Telegraph). „Europa se zbate în criză” (Les Echos). „Preşedintele Băncii Centrale Europene şi-a exprimat preocuparea faţă de guvernarea economică şi financiară a zonei euro” (La Tribune). „Islamul radical îl neliniștește pe Papa Benedict al XVI-lea” (Le Figaro).

Summitul NATO este urmărit cu atenție de presa franceză şi europeană. Care sunt comentariile?

Les Echos este de părere ca organizația, „NATO (deşi au trecut 20 de ani de la războiul rece) îşi caută încă o rațiune de a fi”. Les Echos se concentrează asupra reducerii bugetelor militare ale statelor europene care neliniștește Washingtonul. Americanii se gândesc cum vor putea fi menținute pe termen lung capacitățile militare ale Alianței în condițiile tăierilor bugetare. Această disparitate între cele două maluri ale Atlanticului are şi ceva pozitiv: creșterea dependenţei strategice europene faţă de Statele Unite. Există şi rezistenţe, cum ar fi parteneriatul militar franco-britanic care prevede şi crearea unei forţe expediționare comune şi teste nucleare comune.

Le Temps, principalul cotidian francofon elvețian, se ocupă de noua eră din relațiile NATO-Rusia. „La Lisabona războiul rece va muri a două oară”. Este prima reuniune la înalt nivel între cele două părți de la criza georgiană din 2008. Alianța Atlantică şi Rusia au înțeles că au prea multe interese comune: Afghanistan, riscurile de conflicte regionale mai ales în Asia centrală, proliferarea armelor de distrugere în masa, cyber-criminalitatea, securitatea energetică şi amenințările teroriste din partea unor organizații transnaționale. În aceste condiții era logică o apropiere şi chiar un parteneriat. @N