În locul elaborării şi aplicării de strategii coerente sectoriale, guvernele care s-au perindat la conducerea României în ultimii 20 de ani au preferat să dezvolte teorii false şi fanteziste. Soluţiile propuse nu numai că n-au salvat sectoarele vitale ale economiei naţionale, dar în multe cazuri au avut efecte profund negative. Astfel s-au născut nişte „mituri" menite să scoată România din criză şi s-o lanseze pe marea magistrală a competitivităţii mondiale. Miturile salvatoare anunţă invazia de turişti străini în România, descoperirea de noi zăcăminte naturale, interesul maxim al investitorilor străini, „înflorirea lanurilor" de turbine eoliene, exporturi masive de cereale, adoptarea rapidă a euro... Toate sunt nişte baloane de săpun!

GRÂNARUL EUROPEI ARE STOMACUL GOL

Mitul potrivit căruia „România este grânarul Europei" este cel mai vechi din istoria modernă a ţării, fiind vehiculat încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Dar „mitul cu grânarul" n-a avut niciodată vreo acoperire în realitate. Producţia naţio-nală de cereale n-a depăşit nici în cei mai buni ani 10% din totalul european, iar contribuţia la export s-a situat constant sub această valoare. Deci n-am fost niciodată principala forţă agricolă continentală şi nici nu există indicii care să demonstreze că am putea ajunge pe primul loc într-un viitor previzibil. La nivel mondial, România contează cu 1% din producţia agricolă totală.

Dacă această legendă a fost foarte puţin vehiculată în perioada comunistă, când propaganda oficială trecea sub tăcere exporturile de alimente, ea a revenit în forţă după 1990. Concomitent cu procesul de degradare rapidă a sectorului agricol.

Condiţiile naturale sunt suficiente pentru ca România să asigure hrana pentru o populaţie de aproape 100 de milioane de locuitori, însă în prezent se produce sub 10% din potenţialul total. Cu alte cuvinte, Ro