Scriitorii adevarati s-au retras cu decenta, din fata mortii si mai ales din fata acestei reinvieri fortate a unui duh rau, funambulesc si histrionic, duplicitar si profitor cit incape... Niste tare ce nu fac, totusi, casa buna, nu pot "rima" cu un mare poet. Moartea lui Adrian Paunescu a produs o isterizare mediatica absolut uluitoare in societatea romaneasca, si nu numai, ecourile ei ajungind si in strainataturi. Mai exact spus, „aceasta trista faza", care e moartea, a fost folosita ca experiment si pretext pentru ceea ce se numeste, cu o formula consacrata, manipularea opiniei publice. Noi am experimentat - prin Televiziunea Romana Libera - „prima revolutie in direct", asa ca, ce sa ne mai miram. De aceasta data misia si-au asumat-o cele doua campioane, relativ recente, ale manipularii: iRealitatea tv si Antena 3, dar si alte televiziuni au intrat in siaj, din simplul motiv de a fi „pe faza", de a nu-si pierde ratingul. Sint acolo, trebuie sa recunoastem, capete istete, diabolice chiar, care stiu ce-i trebuie „boborului" spre a-l face, pentru citeva clipe, ore sau zile, (ne)fericit. Si vai, cita nefericire, ce devastatoare durere am vazut / auzit pe chipul si in vorbele unora dintre miile de suferinzi care l-au privegheat, au cintat (!) si au plins la capatiiul Poetului. Da, cu majuscula! De fapt cu asta, cu majuscula, a inceput isteria. Si cu formula unicitatii absolute, inscriptionata pe micutul ecran: A MURIT POETUL. Asadar a murit nu (doar) poetul Adrian Paunescu, a murit poetul emblematic, poetul unic, poetul natiei, marele poet! Cind vede asa ceva pe ecran, romanul neaos isi pierde uzul ratiunii, cade in nauceala, rabufnesc din el marile elanuri lirice, sfintele sentimente patriotice, precum si congenitala dorinta (etanseizata 20 de ani) de a se prosterna in fata „conducatorului iubit", fie acela poetic sau politic. Sa ne amintim: in primele zile ale revolte