De la Tutankamon încoace, butonii s-au transformat din simbol social în accesoriu rafinat şi, în cele din urmă, în cel mai subtil instrument de... marketing personal.
Cum te-ar putea ajuta un mic accesoriu cu statut de bijuterie să ai mai mult succes în afaceri, să obţii un job bine plătit sau să faci impresie bună din prima? Pare începutul unui banc, dar nu am înţeles cât de serios poate fi răspunsul decât în ziua în care l-am privit pe Andy, un coleg de facultate american, mergând la un interviu la Bank of America (în perioada în care lumea încă îşi mai dorea să lucreze acolo!) în costum şi cravată bleumarin cu roşu, cea mai corectă ţinută pentru un bancher în devenire.
Îmi şi imaginam şirurile de candidaţi îmbrăcaţi identic, ca proaspăt scoşi dintr-o linie de producţie Barbie (modelul „Ken merge pe Wall Street"), toţi absolvenţi sau viitori absolvenţi „Magna cum Laudae". În tot acest peisaj monocrom, Andy îndrăznise obrăznicia supremă: o pereche de butoni de manşetă cu simbolul dolarului american bătut în pietricele albastre.
Un kitsch veritabil şi, totuşi, atât de amuzant! Graţie CV-ului remarcabil, Andy a obţinut jobul în faţa altor 11 candidaţi, dar se întreabă şi acum cum ar fi decurs interviul final dacă expertul de HR al băncii nu i-ar fi zărit butonii la intrarea în birou şi nu ar fi comentat, cu un zâmbet: „Văd că ştii foarte bine ce carieră vrei să urmezi". Butonii „spărseseră gheaţa" şi îl ajutaseră pe Andy să-şi atingă obiectivul. Atunci am înţeles, cu adevărat, pentru prima oară, de ce accesoriile îndrăzneţe se numesc, în limbajul modei, „conversation-starters": în momentul în care porţi ceva ieşit din comun, le oferi celor din jur pretextul ideal de a lega o discuţie relaxată. Şi câştigi!
Tocmai acest curaj, de a purta ceea ce designerul de bijuterii David Sandu numeşte „accesorii din inventarul masculin frivol", rămâ