- Muzeograf la Muzeul de Etnografie din Orastie -

Nimic din ce reprezenta odinioara mandria de roman nu mai pretuieste astazi mare lucru. Valorile trecutului sunt inlocuite de un "materialism brutal", cum ar spune Eminescu. Stim ce se intampla cu monumentele din orase, cu cetatile dacice, cu castrele romane, cu bisericile si celelalte constructii medievale. Si, de parca n-ar fi suficiente distrugerile "la vedere", aflam ca si in profunzimile spatiului mioritic, in creierii muntilor, se petrec aceleasi nenorociri: dispar stanele traditionale, "casele de rugaciune" ale pastorului roman dintotdeauna, "sangele si averea" a sute de generatii. Doctorandul Daniel Iancu, muzeograf la Muzeul de Etnografie si Arta Populara din Orastie, a cercetat muntii dacici Sureanu si s-a intors cu ochii "arsi" de distrugerile intalnite.

"O stana este a ciobanilor maxim patru luni pe an, in rest sta la dispozitia iubitorilor de munte, ca refugiu montan"

- Sunteti cunoscut drept un mare iubitor al vietii pastoresti din Carpati. Cum ati ajuns sa cercetati stanele traditionale?

- Mi-am inceput excursiile pe munte in 1990. Chiar de la inceput, am facut o traversare a Sureanului, de la Orastie, la Oasa, dormind pe la stane. In 2003, am facut o a doua traversare a Sureanului, cu bicicletele, impreuna cu colegul Mihai Castaian. Din pacate, stanele la care dormisem cu 13 ani inainte nu mai existau. Majoritatea lor erau distruse total sau partial, iar cele care mai erau in picioare fusesera modificate cu placi de azbest pe acoperis, in loc de sita, cu cartoane in ferestre etc. Mai tarziu, am urcat in munte si iarna. Am innoptat doua nopti la stana de sub Godeanu, in care am intrat dupa ce am sapat un tunel in zapada. Daca n-ar fi fost acea constructie, nu am fi avut unde trage. O stana este a ciobanilor maximum patru luni pe an, in rest, sta la dispozitia