Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ a prezentat joi, 18 noiembrie, în premieră, spectacolul „Ce mai taci, Gary?“, o dramatizare de Toma Grigorie după „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal“, de I.D. Sîrbu.
O viaţă în detenţie, viaţa lui Gary Sîrbu e sugerată de decorul care te întâmpină încă de la intrarea în sala de spectacol şi care pentru sublinierea ideii nu se va schimba pe tot parcursul reprezentaţiei, astfel că scena este împrejmuită cu sârmă ghimpată ca-ntr-un lagăr.
Acolo, în acel spaţiu închis, se derulează toată acţiunea: interogatoriile, corecturile aplicate fără succes, monologurile celui care recunoaşte, odată ajuns la vârsta maturităţii, că, în ciuda tuturor insistenţelor, „am refuzat orice contract cu Iuda sau cu Diavolul“. În acest spaţiu bine marcat se derulează de fapt povestea celui mai tânăr conferenţiar din ţară condamnat să-şi execute pedeapsa toată viaţa. I. D. Sîrbu este arestat la 16 septembrie 1957, pentru „omisiunea de denunţ“, după care va fi anchetat, apoi judecat şi condamnat la un an închisoare. În 1958, după ispăşirea pedepsei la Jilava, va fi iar arestat. Anchetat, în cadrul secţiei „Scriitori şi intelectuali dificili“, de căpitanul Enoiu şi căpitanul Tudor Vornicu, i se va înscena un al doilea proces, pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale“, fiind condamnat, de această dată, la şapte ani închisoare corecţională şi patru ani interdicţie corecţională cu suspendarea drepturilor. Încarcerat la Gherla până în 1960, se va afla, pe rând, până la sfârşitul detenţiei, în lagărele de muncă de la Stoeneşti, Strâmba, Grundu. Eliberat prin graţiere, va fi însă tot timpul vieţii „la dispoziţia organului“ şi trimis în cele din urmă cu domiciliul forţat la Craiova, acel oraş „din care se fuge“, după cum menţiona Caragiale în desele vizite la Teatrul din Craiova. Este locul care îl îngrozeşte pe Gary (rol interpretat de
