- Comentariu - nr. 676 / 20 Noiembrie, 2010 Criza economica a sporit vertiginos conflictele de munca dintre angajatori si angajati, dar mai ales dintre bugetari si guvern. Motivul: taierea sporurilor, indemnizatiilor (foarte numeroase) si reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, plafonarea pensiilor speciale (cu exceptia magistratilor), taierea ajutoarelor sociale, mai ales cele incasate de asa-zisi handicapati care au profitat de "nebagarea de seama" a celor platiti sa verifice si sa aprobe dosarele si, in primul rand, daca cele scrise in acte sunt reale. Si uite asa s-a ajuns ca numarul asistatilor sociali sa ajunga de la 6 milioane cati erau in 2007 la peste 13 milioane in 2010 (numar in care nu sunt inclusi pensionarii care au muncit la stat), subtiind bugetul tarii cu peste 4 miliarde de euro anual, bani care sunt luati de la investitii de autostrazi si alte obiective de interes national si local, reducandu-se astfel posibilitatea crearii de noi locuri de munca. De ce este imperios necesar un nou Cod al Muncii? Pentru ca angajatorii sa isi poata stabili propria politica de personal tinand cont de situatia economica instabila, fara a fi blocati in instante de salariatii neperformanti si concediati. Ca lucrurile stau asa o demonstreaza zecile de mii de dosare privind litigiile de munca inregistrate in plus, in primul trimestru din 2010 fata de media trimestriala a anului trecut. Asa cum mentionam, criza impune reasezarea raporturilor de munca pe criterii de performanta, productivitate, obtinute de angajati cu costuri cat mai mici, impuse acum de recesiunea economica, care trebuie bine chibzuite de catre angajatori. Iata de ce firmele private insista ca in noul Cod al Muncii sa primeze criteriile economice, inaintea celor sociale sustinute de sindicate, pentru ca sa fie preintampinate reducerile de personal si falimentul. Acesta este motivul pentru care patr