Pe 17 aprilie 1879 s-a votat Primul Regulament pentru Administraţiunea interioară a Comunei urbane Kistenge de către Consiliul Comunal, care conţinea două capitole menite să reglementeze prostituţia în oraş.
Pe scurt, casele de toleranţă (sau brodelurile, cum vreţi să le spuneţi) puteau fi deschise numai de către femei după ce înaintau o cerere comisarului şi medicului oraşului. Regulamentul prevedea şi faptul că o casă de toleranţă "nu se deschidea în vecinătatea bisericilor şi a şcoalelor, în vecinătatea imediată a grădinilor publice, în hoteluri (pentru călători), birturi, cârciumi"
Prostituatele nu aveau voie să stea la ferestre, să iasă pe stradă îmbrăcate indecent, iar perdelele erau mereu lăsate jos şi, poate cel mai important, fiecare femeie trebuia să meargă la medic o dată pe săptămână.
Faptul că era un oraş turistic, vara era un mic paradis pentru amatorii dezmăţului. Plus că exista portul de unde veneau foarte mulţi clienţi.
Dar treburile au cam scăpat de sub control, mai ales în perioada interbelică. Apăreau din ce în ce mai multe cazuri de boli venerice şi foarte multe case de toleranţă nu mai respectau regulamentul. Pe lângă asta, erau şi multe prostituate clandestine care nu puteau fi controlate de medic decât atunci când erau prinse de poliţie.
Citeşte restul pe www.constantablog.net
Pe 17 aprilie 1879 s-a votat Primul Regulament pentru Administraţiunea interioară a Comunei urbane Kistenge de către Consiliul Comunal, care conţinea două capitole menite să reglementeze prostituţia în oraş.
Pe scurt, casele de toleranţă (sau brodelurile, cum vreţi să le spuneţi) puteau fi deschise numai de către femei după ce înaintau o cerere comisarului şi medicului oraşului. Regulamentul prevedea şi faptul că o casă de toleranţă "nu se deschidea în vecinătatea bisericilor şi a şcoalelor, în vecinătatea imediată a grădin
