Are la activ peste 7000 de operaţii pe cord deschis, peste 3000 de operaţii pe cord închis şi vase şi peste 40 de transplante de cord efectuate atât în România cât şi în Statele Unite ale Americii. Este speranţa de care se agaţă toţi cei care suferă de boli de inimă sau au nevoie de transplant. Cu o activitate căreia i-a dedicat peste jumătate din viaţă, prof.univ.dr. Radu Deac ne vorbeşte despre începuturile chirurgiei cardiovasculare în România.
Reporter: Domnule doctor, v-aţi născut în plin război şi aţi prins vremuri grele. Cum s-a descurcat familia dvs. în acele timpuri?
Radu Deac: La câteva luni după ce m-am născut eu - era anul 1940, începuse războiul şi după cedarea Ardelului - familia mea a trebuit să se mute din Zalău, a trebuit să ne refugiem la Roşiorii de Vede, în Teleorman. După război, în 1946 şi după începutul primelor clase primare , familia s-a mutat ceva mai aproape de locurile de origine. Şi cel mai aproape de casă a fost Sighişoara. Deci pot să spun că sunt mureşean de peste 60 de ani.
R. Aţi copilărit şi aţi mers la şcoală în Sighişoara...
R.D. Aproape toată şcoala am făcut-o la Liceul de Băieţi din Sighişoara, sau cum i se spune astăzi, liceul Mircea Eliade, un liceu de mare ţinută aş adăuga . Încă din acea perioadă am avut parte de profesori extraordinari, profesori de liceu de valoarea unor profesori universitari. Cum să vă spun, în acea perioadă şcoala era şcoală. Sigur, mai existau şi alte preocupări, dar cumva erau legate tot de pregătirea educaţională. Existau de exemplu nişte cursuri pentru asistenţi sanitari. Se numeau GPAS şi FGPAS, adică " Gata pentru apărare sanitară ". Acele cursuri au avut darul de a stârni interesul câtorva tineri, printre care mă număram şi eu, pentru această ocupaţie de îngrijire a bolnavului. Aşa m-am gândit să dau admitere la facultatea de medicină.
R. La Universitatea de Medicină
