Cind ai dat lovitura?

A naibii memorie! Am dat lovitura de multe ori în viaţa mea, şi când am luat examenele de treaptă în liceu, şi când am intrat la facultate, şi când am luat premii literare – deşi eram outsider (ca orice provincial ce intră pe teritoriul Bucureştiului) –, şi când s-a născut Crina, şi când am câştigat câte-o bursă prin străinătate… Dar primul lucru la care s-a dus memoria a fost finala Cupei UTC la baschet. Eram în Turnu Severin, 1989, clasa a XII, jucam în echipa Liceului Industrial 6 împotriva echipei Liceului “Traian”. “Traianiştii” luaseră cupa aia de când se înfiinţase ea, de mai bine de 20 ani, erau abonaţi. Ei bine, în acel meci am prins o zi de pomină, în care am marcat cinci coşuri de 3 puncte, şi încă vreo trei-patru de 2 puncte. Am câştigat la un coş diferenţă, dar am dat lovitura, am plâns de bucurie, echipa liceului meu a luat pentru prima dată cupa. Şi pentru ultima dată, fiindcă la sfârşitul acelui an Revoluţia a desfiinţat UTC-ul, cu toate cupele şi camiponatele lui.

Cind ai fost prost ultima oara?

Acu vreo şapte minute, m-am încontrat cu nevastă-mea…

Ce e in capul tau?

orice aş face

nu-mi pot stăpâni capul

mai mult de câteva clipe

după care fie îmi scapă

fie uit de el

şi iar începe să se mişte în toate părţile

ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare

fără să ştie unde

să ai un cap ca al meu

e ca şi cum ai fi proprietarul unei case elegante

pe care au fotografiat-o toţi turiştii

dar pe ai cărei pereţi atârnă în cuie

reproduceri după Van Gogh

ale unui pictor chinez

nu mă pot obişnui cu propriu-mi cap

nici după atâţia ani

aşa cum multora ajunşi la bătrâneţe

nu le vine să creadă că bărbatul şi femeia

ce stau unul lângă altul în fotografiile alb-negru

le-au fost părinţi

sus stânga sus