O bucata de ziar

Zacea pe masa, mototolit. Un petic vechi, de ziar, in care fusese impachetat, probabil, ceva. L-am descifrat de la distanta: "Doi adolescenti din Hunedoara... povestea de dragoste dintre cei doi... cu un cutit de bucatarie... criminalul... si va fi...". Am luat bucata de ziar si am indesat-o in buzunar. Uitasem de ea, am descoperit-o cateva zile mai tarziu, scotocind sa gasesc niste bani. Am netezit hartia si am citit de la cap la coada povestea. Era o relatare la rubrica Fapt divers. In cateva randuri, cititorii erau instiintati ca o crima oribila avusese loc in orasul Hunedoara. Povestea de dragoste dintre doi adolescenti, Oana Lascus si Lucian Hoara, s-a terminat cu o crima. Baiatul a ucis-o pe fata cu un cutit de bucatarie. Urma o insiruire de detalii macabre si, in final, stirea ca ucigasul, un "tanar emo", s-a predat si va fi judecat pentru "gestul sau necugetat". Data de aparitie a ziarului era iulie 2008. O stire "neagra", cum sunt atat de multe in presa. La televizor poti sa vezi jurnale intregi numai cu astfel de evenimente. Ridicam din umeri, scuturam dezgustati din cap, spunem ca lumea a luat-o razna sau ca televiziunile au luat-o razna, si ne bem mai departe cafeaua, sau sarim intr-un peisaj paradisiac, printr-o simpla apasare a butonului telecomenzii. Violenta, crima par a fi devenit o banalitate cotidiana. Golita de semnificatie reala, redusa la o gramajoara de detalii morbide ce trebuie sa umple un colt de ziar, cateva minute de emisie, sau sa castige cateva puncte de rating. Aproape ca nici nu ne mai gandim ca aceste tragedii sunt reale, ca in ele sunt destine adevarate, oameni adevarati si dureri veritabile. Ca ar putea avea o cauza sau o solutie, ca simpla enumerare a mizeriei umane nu face decat sa adauge si mai multa mizerie, si mai multa violenta. Am impachetat cu grija bucatica de ziar. Un gest reflex... Dar a doua