Stresul psihic şi fizic e primul simptom al intruziunii în sfera noastră personală. Scad apoi performanţele fizice şi intelectuale şi, inevitabil, creşte agresivitatea. În funcţie de cultura în care ne-am născut, o „bulă“ de aproape un metru ne defineşte spaţiul personal. Graniţele intimităţii fizice şi psihice pot fi însă mult mai largi.
Tensiunea arterială creşte, ritmul cardiac e mai rapid, iar musculatura ţi se întinde ca un arc gata să sară. Toate sunt semne că ţi-a fost invadat spaţiul personal şi le-ai experimentat de fiecare dată când un necunoscut a venit prea aproape să-ţi spună ceva sau ceilalţi călători te-au înghesuit într-un autobuz. Imaginează-ţi că fiecare dintre noi e înconjurat într-un balon de săpun. Când ceva din exterior „forţează" peretele imaginar şi aşa subţire al sferei, e imposibil să nu-ţi sară ţandăra!
„O sferă care-mi delimitează prezenţa“
Georgiana, 35 de ani, căsătorită. „Spaţiul personal e ca o sferă care-mi delimitează prezenţa fizică şi psihică şi poate avea raza echivalentă cu lungimea braţului meu. Cred că dintre emoţii, furia este cea care mă determină să mi-l lărgesc. Ca o consecinţă, cei mai neplăcuţi intruşi sunt persoanele care mă consideră a fi mai puţin importantă pentru ei şi pentru mine decât sunt în realitate. În asemenea situaţii ridic bariere de protecţie, îmi lărgesc spaţiul personal, măresc distanţa dintre mine şi celălalt. De cele mai multe ori negociez. Nu exclud însă nici posibilitatea de a lăsa de la mine.“
“Mă deranjează să ascult melodiile preferate ale partenerilor de trafic“
Simona, 32 de ani, căsătorită, un copil. „Dacă m-aş referi la spaţiul personal de acasă, la ceva fizic, cred că cel mai bine mă simt în pat. Pentru că este un lucru cumpărat de mine. Dacă mă refer la spaţiul din autobuz sau din metrou, tare m-aş bucura ca această noţiune să fie un pic ma
