Ca recuziter, trebuie să găsească mereu soluţii astfel ca obiectele pe care le folosesc actorii pe scenă să se afle exact la locul şi la momentul stabilit.
Meseria pe care Victor Birkle o practică de un sfert de veac fără întrerupere face parte din ceea ce publicul nu vede şi nci măcar nu bănuieşte în legătură cu realizarea unui spectacol. Recuziterul, omul care trebuie să procure “la moment” tot ceea ce îi cere regizorul, nu are una, ci o mulţime de specializări. El este un „meşter bun la toate” şi, după cum mărturiseşte Victor Birkle, „această meserie în slujba teatrului nu s-ar putea face, fără o mare dragoste pentru lumea de pe scenă.”
Şi-a petrecut copilăria în teatru
Când era copil, Victor Birkle venea zi de zi la teatru, cu mama lui care lucra acolo ca îngrijitoare. Şi, fără să-şi dea seama, s-a obişnuit şi el să aibă grijă de tot felul de lucruri, de parcă teatrul ar fi fost chiar casa lui.
„Îmi plăcea foarte mult să asist la repetiţii şi am văzut câtă nevoie aveau actorii, pentru a juca, de un om îndemânatic care să le dea tot ce le trebuia pentru a interpreta un personaj”, îşi aminteşte recuziterul. Crescând în aceast mediu, a decis că mesria de recuziter i se potriveşte şi, după ce în anul 1984 s-a angajat pe acest post, la Teatrul de Revistă „Ion Vasilescu”, nu l-a mai părăsit niciodată.
„Înainte de ‚89 era tare bine. Mai ales, faptul că însoţeam teatrul în turnee, mi-a dat posibilitatea să-mi îmbogăţesc experienţa, dar şi să vizitez întreaga ţară”, mărturiseşte Victor. Dintre amintirile turneelor de altă dată, cea mai dragă îi este cea legată de vizita la Cimitirul Vesel de la Săpânţă. Şi acum zâmbeşte când îşi aduce aminte de textele pline de haz, de pe cruci, prin care ţăranii reuşeau să sfideze moartea.
Nu şi-a dorit niciodată aplauzele publicului
Ca recuziter, i s-a întâmplat de multe ori să intre pe sc