Ceea ce trebuia să fie cel mai frumos meci al revenirii în Liga I pentru FCM, cel puţin după aşteptarea resimţită în timpul săptămânii şi goana după bilete, nemaivorbind de aşteptarea de 20 de ani a unui duel cu Steaua, a fost un episod frustrant, cu dezodământ urât, controversat şi contestat, tipic pentru un campionat ce promovează orice, numai fotbal nu.

Dimineaţa mohorâtă era o prevestire… Însă cum înainte de marile meciuri e bine să fii acolo cu două ore înainte, să ai timp de pronosticuri, de glume cu prietenii, să vezi cum vin echipele, suporterii sau oficialii şi cum se dezmorţeşte iarba la încălzirea vedelor, soarele a zâmbit exact la momentul potrivit ca lumea să vină la stadion. Cu amintirea anilor în care era o lupă şi să intri pe fostul stadion municipal la meciurile cu Steaua şi a vremurilor în care mai rămâneau oameni afară deşi vechea arenă putea primi un număr dublu de spectatori, mureşenii au spus prezent şi de data aceasta. Mai molocomi, mai liniştiţi, cu mai puţină forfotă şi emoţie pe măsura apropierii de TransSil, semn că dincolo de marketing lumea s-a prins că urma un meci între două echipe de pluton, exact cum arăta clasamentul.

Deşi majoritatea aveau şi câteun fular roş-albastru la gât lipsea nerăbdarea, căci Steaua nu mai joacă demult creativ, în viteză, nu mai face spectacol. Şi uite aşa, în loc să încurajeze fotbalişti ce-i inspirau, oamenii au făcut mişto în tribune de jucători. Atât ai Stelei cât şi ai FCM. Atmosfera de teatru şi calmul unei zile libere au fost dinamitate de actorul în rol de arbitru căci nu se putea ca Tudor să nu fie în prim plan. Aşa au apărut şi înjurăturile şi nervii, într-o primă repriză în care Steaua pasa în lateral enervant de mult încât să crezi că pseudo vedetele aveau ca indicaţie tactică să paseze şi cu MM la tribuna I şi cu tuşierul de la tribuna a II-a pentru a încropi un atac, fără