21 noiembrie este cunoscută ca Ziua Mondială a Salutului. Iniţiată de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, Nebraska, în 1973, ziua e un răspuns la conflictul dintre Israel şi Egipt din toamna aceluiaşi an, fiind un îndemn la pace în întreaga lume. Azi, Ziua Mondială a Salutului e recunoscută în 180 de ţări.

Probabil că vi s-a întâmplat să daţi bună ziua unor persoane şi să nu vi se răspundă şi atunci poate că v-aţi simţit un pic ciudat, poate chiar stânjeniţi.

Poate că v-aţi spus că data viitoare nu o să mai salutaţi că oricum nu contează, nu prea se mai respectă să fii politicos în ziua de azi.

Să facem rapid o scurtă trecere în revistă a bunelor maniere, precum şi a formelor de salut de pretutindeni.

Dar să o luăm ca la şcoală şi să plecăm de la definiţia verbului a saluta, adică a face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie la întâlnirea cu cineva sau la despărţire.

Codul bunelor maniere, prea ignorat uneori, ne spune simplu că dacă intrăm primii într-o încăpere, oricare ar fi ea, lift, magazin, sală de aşteptare, trebuie să salutăm, iar ceilalţi trebuie să răspundă la salut.

Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar cei care însoţesc persoana respectivă trebuie să dea la rândul lor bună ziua.

Un domn va saluta primul o femeie indiferent dacă aceasta este mai tânără ca el. Însă, o femeie mai tânără va saluta întotdeauna o femeie mai în vârstă.

Chiar dacă suntem salutaţi din greşeală de cineva este frumos să nu rămânem impasibili şi să-i răspundem.

În armată, un inferior trebuie să-şi salute un superior, dar până acum nu am vorbit de obligativitate, ci de minime maniere care să ateste că încă mai ştim să ne comportăm într-o societate.

Se ştie că în varietatea de culturi de pe mapamond, salutul are diferite semnificaţii. În Tibet, de