Pornind de la principiul conform căruia valorile nu trebuie amestecate pentru a nu risca diluţia lor, ei şi-au păstrat linia aproape în stare pură, linie ce avea la bază pe Het Zwart, The Pol (de la Pol Bostijn) şi Donkeren den Draaier. Singurele infuzii făcute, şi acelea cu multă precauţie, au fost cu păsări selectate de la Oscar Devriendt, vecinul lor din Moere, Valeer Doncker din Moorslede, concurentul lui Pol Bostijn şi de la nu mai puţin celebrul Georges Platteau din Gistel. Aristocraţii fraţi Cattrysse au avut de asemenea o contribuţie semnificativă în abordarea socială a sportului columbofil, ridicând prin prezenţa lor nivelul participanţilor într-o clasă superioară a societăţii belgiene.

Şi poate nu întâmplător una dintre cele mai cunoscute păsări descendente ale liniei Cattrysse s-a numit Prince şi i-a adus gloria lui Hector Desmet, este drept, având şi o linie maternă la fel de cunoscută: Huyskens - Van Riel. Trecem astfel şi noi la tandemul celebru care a spulberat efectiv concurenţa în perioada relativ scurtă în care a zburat: Jef van Riel şi Cois Huyskens din Ekeren Donk. Victoriile repurtate de aceştia au fost răsunătoare atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional, acumulând premii de top în curse de referinţă: Limoges, Libourne sau Barcelona. Ca metodă de selecţie viziunea lor era diferită, ei preferau să aibă o bază de selecţie cât mai mare şi implicit heterogenă, care să genereze produşi robuşti crescuţi cât mai natural şi antrenaţi cât mai sever.

Important este să începi cu porumbei de primă calitate, considerau ei, pe care să îi încrucişezi cât mai variat pentru a putea obţine maximum din algoritmul genetic. Numai astfel se pot depăşi prin selecţie performanţele părinţilor achiziţionaţi. Celebrul cuplu a vizat perfecţiunea selectivă, obţinând un tip de pasăre robustă de construcţie medie, dar foarte bine „echipată” cu muscula