Mărfurile "de la ruşi" dispar din talcioc, cu tot cu vânzătorii lor. Vremea maşinilor Lada a apus, iar chinezii produc drujbe la preţ de ferăstrău şi becuri la bani de lumânare.

Basarabeanul Vitalie vinde piese de maşină şi diverse chiţibuşuri electrice "de la ruşi" de prin 1991. Până în 2000 i-a mers bine la Obor, apoi a "supravieţuit" vreo 7-8 ani la Moghioroş.

Acum, electrice nu mai e rentabil să vândă, chinezii i-au luat faţa cu marfa lor ieftină. Cât despre semeringuri, pompe şi alternatoare de Lada, le ia de la mulţi care îşi duc maşinile la Rabla, dar le vinde la puţini. "Cine mai ţine Ladă?", întreabă el retoric. Se gândeşte să se facă paznic, dar nu-i place cum miroase în farmacie. "20 de ani am mirosât la fiare", spune el. În glumă, le spune prietenilor că are jumătate de kilogram de vaselină în plămâni.

A pus sapa în pod şi a plecat să vândă piese de Ladă

Când Vitalie avea vreo 40 de ani, i-a căşunat deodată să vină în Bucureşti. "A mea – spune el arătând spre nevastă - nici să n-audă". Dar omul şi-a pus sapa în pod, l-a dat dracu de hectar de pământ şi a trecut graniţa la români. Avea prieteni care făceau deja bani din negoţ în România.

"Şi m-o lăsat cu copchiii acasă", spune nevasta Smaranda. Tot ea îi dă înainte cu vorba: "Păi, ia gândeşte-te matale. Singură acasă, el plecat la dracu (Doamne, iartă-mă!) cu sacii peste Prut. Trei săptămâni n-am aflat de el". Până când Vitalie i-a trimis o scrisoare. Îi povestea că îi merge bine, că românii "îs oameni de omenie", cumpără "di la fraţi" şi că e de stat la Bucureşti.

Stătea într-o baracă de lângă piaţa de "ruşi" din Obor. În prima iarnă s-a îmbolnăvit ("răjeam ca măgaru"), dar în a doua strânsese bani cât să se stea cu chirie. Asta pe lângă că ducea bani acasă, la Codreanca, de câte ori se întorcea pentru marfă.

IMS - patru roţi spr