Am participat la Budapesta la şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc. Păstrând proporţiile şi fără a trasnforma lucrurile într-o dezbatere etnică, trebuie să-mi pun unele întrebări ipotetice:

Când vom vedea o organizaţia a românilor născuţi şi crescuţi în afara graniţelor statale luptând pentru păstrarea identităţii lor culturale şi spirituale?

Când vom vedea sala Senatului din Parlamentul României plină ochi de români din diaspora în costume populare tradiţionale cu lacrimi în ochi în timp ce cântă cu glas tare imnul naţional?

Când ne vom vedea liderii, indiferent de culoarea politică, luptând pentru drepturile românilor care lucrează în afara ţării?

Când vom învăţa să ne promovăm tradiţiile, cultura şi nu în ultimul rând interesele naţionale pe plan internaţional?

Aceste întrebări, se pare, vor continua să rămână fără răspuns, pentru că suntem mult prea preocupaţi de capra vecinului, de lupta pentru supravieţuire, iar clasa noastră politică este prea interesată de intersul personal particular decât de interesul naţional. Liderii noştri stau doar cu mâna întinsă către o comunitate europeană care nu prea îi bagă în seamă decât atunci când au nevoie de o piaţă de desfacere. Şi atât. Suntem mici, prea mici şi ne lipseşte un lucru fundamental: mândria de a fi român.

Coruptie fara corupti, asta-i paradoxul,

Prea multi politicieni sunt obisnuiti cu osul,

Zilnic esti fraierit de miliardarii de carton tepari,

România-i ruinata de parlamentarii smenari.

Justitia e surdo-muta: nu vede, nu aude,

Zilnic aflu din ziare despre alte fraude,

Politia a ramas organul care bate,

Tot mai multi ofiteri îsi fac vile peste noapte.

Infractori cu guler alb, daca m-auziti ce spun,

Meritati o funie si-o bucata de sapun!

Somnul ratiunii naste monstrii cei mai mari,

Somnul natiunii naste politic