Niciun cuvant nu poate descrie in adevaratele ei proportii drama traita de poporul cambodgian sub oblanduirea comunista a Khmerilor Rosii intre 1975 si 1979. Mai mult de un sfert din intreaga populatie a tarii a murit in cel mai mare experiment de inginerie sociala infaptuit vreodata.
Khmerii Rosii au dorit sa creeze o societate complet diferita, in raport cu tiparele deja existente, eliminand preceptele legate de economie, industrie, cultura sau stratificare sociala.
Sa ne amintim: Genocidul cambodgian (I)
Distrugerea minoritatilor si a religiei
In afara de intelectuali, minoritatile din Cambodgia au fost vazute si ele ca o problema. Etnicii chinezi, vietnamezi si thailandezi au fost sistematic asasinati, la sfarsitul regimului Khmerilor Rosii supravietuind foarte putini. Din 425.000 de chinezi care traiau in Cambodgia, mai mult de jumatate au fost ucisi.
Crestinii si musulmanii au fost si ei tinta Khmerilor Rosii, dar calugarii budisti au resimtit din plin represiunea. Manastirile acestora au fost distruse si practicarea ritualurilor religioase budiste era pedepsita cu moartea.
Un numar mai mic de 5.000 de calugari au supravietuit regimului comunist, in conditiile in care, in 1969, erau aproape 90.000 de calugari si ucenici, in Cambodgia.
Infometarea si desfiintarea sistemului sanitar
Foametea a fost o mare problema, deoarece multi din cei care au locuit in orase nu stiau sa cultive pamantul si nu puteau sa se intretina. Taranii, infricosati, nu ii ajutau pe acestia, iar asta a adus la moartea prin infometare a unui numar mare de cambodgieni.
Mai mult, orasenii care nu cultivasera niciodata erau acuzati de comunisti ca ei blocau in mod voit progresul noii societati si erau omorati.
Cateodata, foamea era prea mare si oamenii ieseau din lagarele si fermele u
