Statele membre NATO au convenit împreună cu preşedintele rus să extindă cooperarea, inclusiv în privinţa scutului antirachetă. Întrebarea este ce a primit Medvedev în schimb.

„Orice târg cu ru­şii tinde să se în­cheie prin ce­­darea bijuteriilor coroanei pe grăunţe'', obişnuia să spună personajul lui John le Carré George Smiley. Citatul este amintit de jurnalistul eston Eerik-Niiles Kross în contextul Summitului NATO-Rusia, care a avut loc sâmbătă la Lisabona şi care s-a încheiat într-o atmosferă de înţelegere totală. Astfel, în comunicatul final, aliaţii şi Rusia confirmă că au convenit asupra susţinerii guvernului afgan şi că s-au înţeles să extindă transportul de bunuri neletale spre Afganistan prin sistemul feroviar rusesc. Totodată, părţile s-au angajat să coopereze în combaterea terorismului şi a pirateriei şi au convenit „să discute asupra cooperării în privinţa scutului antirachetă''.

Preşedintele Medvedev a calificat „depăşită'' epoca tensiunilor dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia, iar rezultatul summitului drept „istoric'', secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, l-a numit „moment de cotitură'', în timp ce preşedintele Obama a ţinut chiar să aibă o discuţie privată de 20 de minute, care nu fusese programată, cu Medvedev, pe care a calificat-o drept „cordială''. Întrebarea este în ce constă „cotitura istorică'' produsă în relaţia NATO-Rusia în afară de faptul că Aliaţii au obţinut un acord de tranzit spre Afganistan şi o promisiune vagă în privinţa cooperării în materie de apărare antirachetă. Dacă NATO a precizat că nu e vorba de a integra sistemele antirachetă ale Alianţei cu cele ale Rusiei, ci de schimburi de informaţii şi stabilirea unui sistem de alertă reciprocă, nu acelaşi lucru l-a înţeles şi Medvedev, care a subliniat că Rusia „nu va participa decât într-un parteneriat strategic deplin'' în scopul de „a contribui